Bullying la Questfield International College, responsabilitate fără concluzii clare

În mediul educațional, bullyingul reprezintă o problemă complexă ce necesită o abordare sistematică și documentată, având în vedere impactul său profund asupra dezvoltării copiilor. Instituțiile școlare trebuie să asigure un cadru sigur, în care orice semnalare privind comportamentele agresive să fie tratată cu seriozitate și să fie urmată de măsuri concrete și transparente. În acest context, analiza unui caz semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera relevă o serie de aspecte care ridică întrebări legate de modul în care o instituție privată gestionează situațiile de bullying și hărțuire psihologică repetată.

Bullying la Questfield International College, responsabilitate fără concluzii clare

Investigația realizată pe baza documentelor, corespondenței și declarațiilor puse la dispoziția redacției evidențiază un caz de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, care ar fi durat peste opt luni. Familia elevului vizat a semnalat în mod repetat, în scris, comportamente agresive și stigmatizare medicală, însă nu există dovezi ale unor intervenții documentate sau măsuri concrete din partea instituției. De asemenea, fondatoarea școlii, Fabiola Hosu, ar fi transmis familiei un mesaj verbal perceput ca o presiune de retragere, fapt care accentuează incertitudinea privind responsabilitatea instituțională.

Semnalările repetate și lipsa unor măsuri documentate

Potrivit documentelor analizate, familia elevului a adresat numeroase sesizări scrise către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea acesteia, reclamând un climat de agresiune verbală, excludere socială și stigmatizare medicală. Comportamentele agresive ar fi avut loc zilnic, în prezența cadrelor didactice, însă răspunsurile instituționale au fost predominant verbale și informale, fără procese-verbale, decizii scrise sau planuri de intervenție clar definite. Această lipsă de trasabilitate a măsurilor adoptate a făcut ca problema să persiste și să se agraveze, conform relatărilor familiei.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire

Un aspect deosebit de grav semnalat este utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant în rândul elevilor, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de umilire și marginalizare. Specialiști consultați de redacție confirmă că stigmatizarea medicală reprezintă o formă agravată de bullying, cu efecte psihologice serioase asupra copilului vizat. Din documentele puse la dispoziție reiese că această practică nu a fost oprită prin măsuri oficiale, iar elevul a fost expus continuu unor jigniri și excludere socială bazate pe această etichetare.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea cazului

Analiza materialelor și a corespondenței indică faptul că, deși cadrele didactice au fost martore ale incidentelor, intervențiile lor nu au fost suficiente pentru a opri fenomenul. Lipsa unor decizii administrative asumate, a rapoartelor interne și a planurilor de intervenție a determinat o normalizare a bullyingului în mediul școlar. Familia a perceput că responsabilitatea a fost transferată treptat de la instituție către ea, iar sesizările au fost uneori catalogate drept „dinamici de grup” sau „conflicte minore”, minimalizând gravitatea situației.

Mesajul fondatoarei și implicațiile acestuia

Un moment definitoriu al cazului a fost răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, în cadrul unei discuții directe cu familia, ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această replică, citată din relatările familiei și corespondență, nu conține angajamente privind soluționarea problemei și poate fi interpretată drept o presiune pentru retragerea copilului din școală. Școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial, însă până la data publicării nu a transmis un răspuns scris care să confirme sau să infirme această relatare.

Confidențialitatea și efectele expunerii în mediul școlar

Familia a solicitat explicit respectarea confidențialității informațiilor referitoare la situație, avertizând asupra riscului ca divulgarea să afecteze starea emoțională a copilului. Cu toate acestea, conform unor relatări, informațiile au fost făcute cunoscute în mediul clasei, iar elevul ar fi fost interpelat public în legătură cu sesizările făcute, ceea ce a generat un nou nivel de presiune psihologică. Lipsa unui răspuns scris care să ateste protejarea confidențialității ridică întrebări privind modul în care instituția gestionează datele sensibile.

Răspunsul instituției și documentul Family Meeting Form

Conducerea școlii a transmis un document informal denumit Family Meeting Form, rezultat al unor întâlniri cu familia, însă acesta nu conține responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete, neavând caracter instituțional verificabil. Comparativ cu standardele administrative uzuale, acest formular pare a fi o formă minimală de consemnare, fără efecte practice clare. Această abordare contribuie la percepția unei pasivități instituționale și a unei diluări a responsabilității.

Impactul psihologic și reacția tardivă a școlii

Raportul psihologic medical, detaliat în peste zece pagini și emis de un specialist recunoscut, confirmă efectele emoționale grave ale bullyingului asupra copilului, inclusiv anxietate accentuată, retragere socială și refuz școlar. Reacția instituției a fost declanșată abia după implicarea echipei de avocați a familiei și după transmiterea unor notificări formale, la peste opt luni de la primele sesizări. Acest aspect ridică întrebări privind criteriile care determină intervenția și prioritizarea protecției copilului în cadrul instituției.

• Sesizări scrise și repetate din partea familiei;
• Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor documentate;
• Stigmatizare medicală ca formă de hărțuire;
• Presiuni percepute pentru retragerea copilului;
• Expunerea situației în mediul clasei, în ciuda solicitărilor de confidențialitate;
• Documente instituționale limitate, cu caracter informal;
• Răspuns tardiv, declanșat de implicarea juridică;
• Impact psihologic confirmat prin raport clinic detaliat.

Concluzii și întrebări rămase deschise

Analiza materialelor și declarațiilor disponibile indică un caz în care bullyingul sistematic a fost semnalat în mod repetat și documentat, însă nu există dovezi ale unor măsuri instituționale ferme și transparente care să ateste intervenția concretă a Școlii Questfield Pipera. Lipsa documentelor oficiale, răspunsurile verbale și utilizarea unui formular informal ca răspuns administrativ reflectă o gestionare insuficientă a situației, conform relatărilor familiei și a specialiștilor consultați. Declarația atribuită fondatoarei, ce sugerează posibilitatea retragerii copilului, subliniază tensiunea dintre obligațiile educaționale și considerentele instituționale.

În absența unui punct de vedere oficial al instituției care să clarifice aceste aspecte, rămâne o întrebare fundamentală privind mecanismele reale de protecție disponibile în școală și capacitatea acesteia de a răspunde adecvat sesizărilor legate de siguranța emoțională a elevilor. Această situație pune în discuție standardele de guvernanță internă și responsabilitatea instituțională în fața unor fenomene ce pot afecta grav dezvoltarea copiilor.

Redacția invită pe cei interesați să urmărească evoluția situației și să acceseze site-ul oficial al Questfield Pipera pentru informații suplimentare și eventuale clarificări din partea instituției.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro